CanCanTZA

„Spune! Spune totul pe bune! Nu te teme de-un nume! Spune ce vrei!“. Mulţumesc Holografului pentru versurile inspirate pe care nu o dată le-am fredonat în gând acum, în prag de consultare populară. Textul de azi îl vreau situat dincolo de evenimentul de moment. Îl decuplez şi pe Băsescu preţ de o secundă din jocul responsabilizării politicienilor în care, prin decret, ne-a făcut părtaşi. Voi merge la vot şi voi spune un mare DA pentru uninominal. De ce? Motivele ar fi mai multe.
Până acum am votat cearşafuri de liste, cu politicieni pe care începeam să îi cunoaştem abia după ce îşi dădeau arama pe faţă. Ajungeam să ne familiarizăm cu acţiunile unuia sau altuia numai în momentul în care deveneau spectrele malefice ale aspiraţiilor noastre de mai bine. Printr-un uninominal adoptat în „varianta Băsescu“ îi vom cunoaşte mai dinainte, iar riscul de a ne frige din nou, pentru a câta oară?, va scădea. Doi. Sunt obosit de proiectele de moment, făcute peste noapte, încărcate de toate greşelile inerente politicilor de răspuns, de replică, de punere la punct a adversarului. De cele făcute în interesul meschin al câtorva oameni situaţi în zonele extravilan-constituţionale ale legii, de  puterea discreţionară de a impune reguli favorabile unui amic, şi mai puţin spre binele cetăţii. Prin uninominal, politicienii vor trebui să gândească în perspectivă, şi, oarecum, să se mai abţină de la urmarirea unilaterală a propriului interes. Trei. M-am săturat să dăm vina pe cuvinte. Explicaţiile eşecurilor, oricât ar fi ele de argumentate, prin responsabilizarea aruncată pe spatele anonim al mentalităţii românilor, ori puse pe seama viciilor de sistem, a reinventatei birocraţii acum integrată european, nu ne mai ţin de cald. Orice decizie aparţine nu unor entităţi ezoterice, ci unor oameni în carne şi oase. În spatele vorbelor sunt politicienii care fac şi desfac. A lor să fie vina, cum sunt dispus să le recunosc, în viitor, şi meritele. Enumerarea avantajelor ar putea continua, stabilitatea actului guvernării, eliminarea discursurilor extremiste din zona influenţei politice directe, şi multe, multe alte avantaje. Deci, „Spune! Spune totul pe bune! Nu te teme de-un nume! Spune ce vrei!“.

Eh, da. Suntem în campanie, iar reconstrucţiile umoristice pline de sens nu sunt întotdeauna gustate. Dar, scopul e altul, fiind un blogger începator şi fără pretenţii, sunt curios dacă star-system-ul funcţionează. Oare mă urcă Jiji în topurile traficului internautic?

Nu e nici o regie a pozei, aşa a fost ea gasită într-o zonă de afişaj electoral

Ultimul cuvânt pe care l-aş fi folosit în descrierea pozei, e cel care continuă firesc proverbul din titlu… aştept comentarii cu foto explicaţii hazlii…

Ah, copyright Doru Marcu 2007